Religia filmului Avatar

Am găsit o analiză interesantă a filmului Avatar, pe care v-o împărtăşesc şi vouă. Cine merge la acest film, e bine să ştie care-i substratul pe care se bazează acţiunea.
"Filmul lui James Cameron „Avatar” uneşte o tehnologie uimitoare, care poate fi admirată în cel mai înalt grad numai în 3D şi pe marele ecran, cu un subiect, de fapt, foarte simplu şi cu o ideologie discutabilă.

Aşa zişii „Na’vi”, locuitorii paşnici ai planetei Pandora atacaţi de mercenari de pe Pământ plătiţi de o companie multinaţională, sunt o metaforă evidentă a celor pe care noi îi numim „diferiţi”. Iar mesajul este că „cei diferiţi” sunt întotdeauna şi în orice caz mai buni decât noi. Dacă ar fi vorba doar de o critică a aşa numitului „turbocapitalism” al multinaţionalelor, care nu respectă suficient cultura şi mediul înfonjurător, n-ar fi nimic de obiectat. Dar, după cum au observat deja mulţi critici creştini din Statele Unite, dă de gândit faptul că superioritatea morală a populaţiei „Na’vi” provine din religia lor, pe care spectatorul este îndemnat să o admire şi să şi-o însuşească.

Filmul ne transmite ideea că această religie este superioară celei pe care o împărtăşesc pământenii pentru că nu dezbină ci uneşte, pentru că nu e dualistă ci monistă, nu face deosebire dintre Creator şi creatură, pentru că se închină lui Eywa, Mama sau Totul, un fel de raţiune colectivă a universului, prezentată drept o reţea foarte densă de conexiuni. Toate se află în legătură cu toate, iar şamanele Na’vi săvârşesc minuni, inclusiv vindecări, pentru că reuşesc să pătrundă în aceste linii de legătură şi să intre în comunicare cu Eywa. Numele clasic al acestei religii, nefolosit în filmul lui Cameron, este panteismul, dar e vorba de un panteism modificat în sos ecologist şi New Age. Referinţa la New Age este evidentă şi convingătoare mai mult decât ipoteza – care în India a ajuns chiar pe prima pagină a ziarelor – care vede în religia populaţiei Na’vi o variantă nu prea schimbată a hinduismului. Expresia „New Age” arată cu toate acestea un gen, nu o specie. Grupurile New Age sunt foarte numeroase şi prezintă o mare diversitate între ele.

Cine cunoaşte câtuşi de puţin acest domeniu nu poate să nu observe că grupul New Age care se apropie cel mai mult de ideile populaţiei Na’vi nu are legătură cu Statele Unite ci cu Italia, cu provincia oraşului Torino. Este la Damanhur, centrul „acvarian” fondat de Oberto Airaudi în 1976 în Valchiusella, localitate renumită pentru impunătorul său templu subteran şi care, oricât de mult „cetăţenii” săi – după cum preferă să fie numiţi – resping această etichetă, ei alcătuiesc cea mai mare comunitate New Age din lume. Ipoteza că regizorul Cameron s-ar fi inspirat din comunitatea de la Damanhur nu este peregrină. Cărţile şi materialele video în engleză despre Damanhur sunt foarte răspândite în circuitul New Age american iar istoria templului subteran pe care comunitatea a reuşit să-l ţină în mod incredibil în secret pînă în 1992, a fascinat şi marile ziare. Asemănările sunt surprinzătoare. La fel ca templul subteran de la Damanhur, centrul de putere şi spiritualitate al populaţiei Na’vi este ascuns, într-un copac enorm.

Asemeni damanhurienilor, şi Na’vi vorbesc o limbă sacră, a cărei folosire atât în filmul lui Cameron cât şi la Damanhur, ajută la marcarea diferenţei faţă de cei care nu sunt membri ai comunităţii. Atât Na’vi cât şi cetăţenii din Damanhur subliniază valoarea apartenenţei la un popor care nu se formează pe bază etnică ci iniţiatică şi voluntară, după cum dovedeşte cazul însuşi al protagonistului din film. Damanhurienii se salută între ei, recunoscând comuniunea profundă care domneşte asupra lor, folosind cuvintele „Cu tine!”, nu obişnuitul „Bună ziua!”. La fel fac şi Na’vi, spunând „Te văd!”. La Damanhur, fiecare credincios stabileşte o legătură specială, bilaterală, cu un animal, al cărui nume îl va purta după aceea. Între Na’vi, fiecare războinic sau războinică devine ca atare alegând un animal înaripat de călărit şi de care sunt aleşi la rândul lor.

Cetăţeanul de la Damanhur, scrie fondatorul Airaudi, devine „o picătură conştientă de sine şi de toate celelalte picături care formează marea Fiinţei”. Populaţia Na’vi ar fi de acord cu acest lucru. Atât Na’vi cât şi damanhurienii au o credinţă panteistă într-un mare Tot în care orice manifestare a naturii şi a vieţii este în legătură cu toate celelalte. La fel ca Na’vi, damanhurienii caută să interacţioneze cu aceste conexiuni, inclusiv prin folosirea unor simboluri speciale, dobândind, după spusele lor, rezultate importante chiar şi în domeniu terapeutic. Se înţelege, în Statele Unite şi alte părţi, neîncrederea Bisericilor şi a comunităţilor creştine, pentru care panteismul şi negarea diferenţei ontologice dintre Creator şi creaţie sunt duşmanii de veacuri dar care astăzi revin prin intermediul New Age. Noua religie hollywoodiană nu are o origine îndepărtată, ci una chiar foarte aproape de noi, la Valchiusella” (Massimo Introvigne, cotidianul italian Avvenire, 30 ianuarie 2010).