Prezentarea Domnului la templu

În timpul liturgic al Naşterii Domnului am contemplat cu nesaţ taina prezentării Pruncului Isus la templul din Ierusalim şi modelul Maicii Domnului în ascultarea şi primirea Cuvântului.

La 2 februarie creştinii catolici şi ortodocşi celebrează aceeaşi taină din viaţa Fiului lui Dumnezeu întrupat dar, pe versantul catolic, în contextul diferit al actualei Zile mondiale a vieţii consacrate. Atenţia acordată de comunitatea creştină persoanelor consacrate în această zi nu este un gest de pură politeţe umană ci o recunoaştere publică a faptului că mântuirea lumii este strâns legată nu doar de raţiunea celui care gândeşte sau de mâinile celor care muncesc dar şi de genunchii celor care se roagă. Rugăciunea este, în cele din urmă, inima vieţii consacrate, rugăciunea dă rodnicia de care au nevoie atât efortul intelectual cât şi lucrarea mâinilor noastre.

Contextul în care Domnul ne-a chemat la viaţă şi în care suntem trimişi să vestim valorile spiritului, este unul în care cererea depăşeşte oferta, cu multe dorinţe subţiri şi puţine necesităţi autentice, cu triumful aparent al individualismului şi falimentul – să sperăm, tot aparent – al solidarităţii umane. Căutarea sensului şi schimbarea sensibilităţii contemporanilor noştri ne îndeamnă să ne întrebăm de ce viziunea creştină despre viaţă, om, familie, economie şi libertate, a rămas îngrădită în spaţiul de cult, în manuale şi reviste, dar nu a reuşit să inspire modele culturale de comportament, să influenţeze construcţia societăţii, să fie un imbold către marile idealuri. Este evident pentru mulţi că ceva nu a funcţionat şi continuă să nu funcţioneze.

Icoana liturgiei de astăzi, cu bătrânul Simeon care-l ţine în braţe pe Dumnezeu făcut om, ne aduce aminte încă o dată că Dumnezeu nu este o închipuire omenească. Şi ne îndeamnă să comunicăm mai bine frumuseţea şi fericirea de a fi ai lui Dumnezeu în întregime. Dacă această zi este dedicată în mod deosebit persoanelor cosacrate – călugări sau călugăriţe, fraţi sau surori – liturgia ne îndeamnă pe noi toţi, care am fost consacraţi prin botez, să fim în lume semănători de lumină şi bine, de speranţă şi curaj. Împreună cu El, lumina neamurilor, vom reuşi să dăm mediului în care trăim acel supliment de suflet, aşteptat atât de mult într-un timp în care criza a afectat nu doar economia dar chiar credinţa şi iubirea.

Fecioara Preacurată, Maica lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp Maica şi Sora Noastră în credinţă, să ridice rugăciunea noastră la tronul împărătesc al Inimii Divine şi să ocrotească paşii noştri de consacraţi ai Domnului.